Wednesday, November 10, 2010

Bella Italia

Ca să vezi ce poate să ţi se întâmple când mergi şi tu la alimentară!
În primul rând, terminalul unde să-mi verific biletul la loto a fost blocat zece minute de un senior polonez care vorbea, nene, vorbea. După ce a plecat, băieţii ăia doi cu creastă de la tejghea au stat cinci minute cu curul la mine, boscorodind tot în poloneză, desigur. Eu mi-am pus cele 12 numere de pe biletul nou (numai la sfârşit am văzut că ţin foaia invers, că nu m-am uitat ce numere pun) şi apoi am măturat cu privirea deodorantele cu bilă, am comparat cărţile de vizită ale unui panel de afacerişti, evident, polonezi şi apoi am zărit un cd pe care nici măcar n-am avut inspiraţia să îl caut: Bella Italia. Mamăăăă ce bucurie!!! Toate hiturile italiene reprezentative pe un singur disc!! Polonezul ăla din stânga mi-a luat, în sfârşit, dolarul pe biletul loto şi am achitat şi muzica. Acuma seara am dat-o în mă-sa de bicicletă medicinală şi am ţopăit juma de oră pe Zuppa Romana. Pure, pure, pure bliss.

4 comments:

Monica said...

zuppa romanaaaaaaaaaa!

eee ooooooo acqua mineraleeeeeee!

sofie said...

bella dona mamma mia aliventi ciaoaoao
roma roma napoli amooore miooo......

Amalia, ti amo :)
aveam vreo 14-15 ani, dansam de rupeam, desi habar n-aveam ce e carpaccio di formaggio lol.

amalia said...

Monica, a fost un moment prost pentru coregrafie, am facut febra musculara la gambe :)

amalia said...

sofie, asa cum zici, dansam inclusiv in facultate, pe rupte. Aveam gambe mai elastice, se pare.