Tuesday, January 20, 2009

Impresii

Ţi-am promis de mult că îti povestesc unde am ajuns. Printre maşini. Locuiesc printre multe maşini. Traversez podul peste autostradă, ţin mâna streaşină la ochi (unde altundeva, în fond?) şi văd maşini. Două milioane de stopuri roşii se duc pe trei benzi, două milioane de faruri albe vin pe (alte) trei benzi. M-aş ascunde undeva dar toate găurile de şarpe sânt epuizate şi transformate în maşini. Multe (de tot), pătrăţoase, cu fundul lat, cu botul mare, se scurg la nesfârşit din robinetul orizontului.

Într-o zi m-am căţărat şi eu într-un jeep. De fapt în două. Primul a fost argintiu şi l-am privit veselă, invadată de sentiment incontrolabil de importanţă. Din cauza asta la urcare m-am lovit în moalele capului. Ne pregăteam să mergem la un restaurant indian, să luăm masa acolo. La dracu, le-am zis. Duceţi-mă acasă că mă doare capul.

A doua oară m-am urcat într-unul şi mai luxos. Aşa de luxos că înconjuram Europa de banii respectivi. Negru. Asta n-am înteles, de ce l-au luat negru. Orişicum, m-am urcat în el iarna, cu mari precauţii. Mi-am aranjat părul cu vârful degetelor, pentru că în jeep nu te poţi urca oricum. Mi-am scuturat cizmele de toată zăpada şi mi-aş fi scuturat şi tălpile de tot dacă nu mi-ar fi fost ruşine să urc în şosete. Am analizat dacă am arătat cantitatea cuvenită de respect şi când am apreciat că da, am arătat-o, mi-am încleştat mâna stângă pe mânerul de pe bord. Cu dreapta mi-am tras toate plasele după mine. Am aterizat cu toţii în scaun: eu, capul meu nerănit (sau cine ştie), cizmele, plasele. Dar ce scaun! Încălzit şi de piele. Animalele? Care animale? Ce sânt animalele? Poftim? A, animalele de pe care se ia pielea. La asta nu m-am gândit. Lasă că ne gândim mâine.

În ultima vreme citesc. Îhî, mârâi când mă deranjează cineva. Mami, tu tot timpul citeşti, îmi spune Ada. Citesc mamă, că poate pricep şi eu ceva, cine ştie. Unora li s-a întâmplat. Bine, nu există garanţii. Cititul e a treia etapă a vieţii mele aici. În prima etapă mi-am cumpărat haine. În a doua parfumuri. Pe urmă am dat peste cărţi. Mereu apar altele care îmi plac. Această plăcere îmi cere să o declar permanentă. Dar cu cărţi sau fără, tot am o mare problemă. Una esenţială, structurală. Abisală. Sânt prea blândă.

De câteva zile mă bate un gând îngrozitor de apetisant. Să devin a dracului. Ca şi stăpâna lui Zdreanţă (cel cu ochii de faianţă). Practic n-am de ales. Am cântărit, am comparat, am evaluat. N-am nici o şansă altfel. Am elaborat chiar şi o matrice şi m-am poziţionat în ea. Căci ce e o decizie serioasă fără o matrice pe măsură? Iluzie. Nu, matricea e esenţială. Pe orizontală am două categorii: deştepţi şi tâmpiţi, iar pe verticală tot două: tari şi moi. Ca şi când fierbi ouăle. Scopul acestui demers este să sar gardul de la tâmpiţi şi moi direct la deştepţi şi tari. Pândesc să nu observe nimeni, încalec gardul şi rămân acolo, lovită de nehotărâre: să merg înainte sau să merg înapoi? Sau să stau pe loc? Oricum pe gardul ăsta nu mai pot sta multă vreme.




Lămurie suplimentară: mi-au dispărut bunătate de butoane din bara de editare. Sunt sigură că ele există undeva, nimic nu se pierde, numai se ascunde. Dar unde sunt şi cum să le aduc înapoi n-am idee.

14 comments:

Donazz said...

Dar tu crezi ca e usor sa fii afurisit? Pai iti trebuie chemare, iti trebuie exercitiu, iti trebuie trufie, nesimtire si alte calitati adiacente. Toate se leaga, toate se merita.
Cum spunea cineva odata: in viata ai ceea ce meriti!

D.I. said...

:))))
M-ai facut sa rad, Amalia! Muta-te la mine-n bloc ...!
Astfel vei deveni (fara sa vrei si fara sa te chinui pre tare) afurisita si, mai dihai, o sa-ti treaca de SUV-uri , Jeep-uri si alte tractoare de genul asta. Mie mi-a trecut. O sa-ti spun eu de ce...

Lola said...

Atat pe verticala cat si pe orizontala ai un punct de mijloc. Care oscileaza stanga-dreapta-sus-jos dupa nevoi si imprejurari. Asa se nasca graficele.
Ieri am fost a dracului. Azi sunt plata, iar maine cine stie? poate-mi ies din grafic de fericire.

Lola said...

*se nasc, nu nasca. duh!!!

Despre ce bara de editare vorbesti? poate pot sa te ajut.

Anonymous said...

Las ca se gata petrolu si se rezolva si problema asta.

Anonymous said...

Candva citeam si eu pe nesaturate, dar in ultima vreme nu prea mai am timp, iar daca am timp lenevesc...sau dorm. Am devenit o lenesa cu licenta...la vara poate dau si la masteratul de lenevire.

Amalia said...

@Donazz, eu... ştii tu... să nu detaliem. Îi superb comentariul, îl ţin minte, să ştii. Tre să ne vedem.

Amalia said...

@Mihaela Iacob, trebuia să mă mut de mult, să ştii. Ce ne mai ţineam noi hangul... Nu-ş ce caut eu la marginea asta de autostradă...

Amalia said...

@Lola, te salut de pe gard, cu drag maxim!!

Amalia said...

@Mircea Popescu, crezi? Sunt multe totuşi şi se înmulţesc pe banda de asamblare... e drept că acum într-un ritm mai puţin turbat. Dar să mai vedem. Bine ai venit pe aici şi mulţumesc că ai lăsat un semn.

Amalia said...

@Ionela, eu m-am ţâcnit, cred. În România nu citeam nici pe departe în acest hal.

D.I. said...

...nici eu nu stiu ce cauti tu acolo, dupa cum nu stiu nici ce caut eu pe-aici...
Oricum, cred ca deja e prea tarziu pentru ganduri de-astea: tu pregatesti mutarea finala, eu...caut deja cu infrigurare alte zone si alte orizonturi, poate nu la fel de inguste...Doamne-Ajuta!

Anonymous said...

Foarte interesant site ! Cu acceptul tau te atasam pe www.valcofaru.com , la lista noastra de link-uri si asta pentru a avea acces cat mai des ocazia sa te vizitam.

Anonymous said...

Amalia, te iubesc. Esti exact ca mine, la fel gandesc si eu, este incredibil! Eu stau in est si tot cu gandul de mutare inapoi, tot cu gandul ca ce caut eu aici si aceleasi vise si trairi. Imi pare tare bine ca ti-am descoperit blogul.

Dana, Maryland