Draga mea Lola, cu care am avut conversaţii de, mie una, nu îmi mai venea să mă dau dusă la (aproape) ultimul metrou, mi-a trimis o leapşă căreia i-a venit acum şi sorocul virtual, căci în gând o purtam de mai multă vreme.
Când ai o conversaţie interesantă?
Când zbârnâie. Când întreb, cum naiba trebuie să pui iar bani la parcare, au trecut deja trei ore?
Când aş vrea să mai stau. Când aflu o grămadă de lucruri interesante şi îmi pot expune şi eu micile mele aiureli. Când vorbim despre cărţi. Când vorbim despre locuri, de aici, şi de aiurea.
Când râdem cu lacrimi la aceleaşi glume, când stăm pe gânduri în faţa aceloraşi culori.
Când facem click.
Când avem noroc.
Ce te plictiseste intr-o conversatie?
Când e un disc şi îl recunosc. Când îţi prezic ce vine la minutul 1, secunda 12. Când molfăim generalizări generalizante. Când la rădăcina fălcilor concep un căscat dureros. Când mă gândesc că mai bine mă duceam să-mi iau o plasă de cartofi noi. Când ştii dinainte ce gândesc eu. Dar nu gândesc aia. Când îţi spun ce gândesc dar cerneala nu penetrează această cretă.
Când pierdem vremea.
Uneori.
Trimit leapşa pe Irving Park în jos, Mihaelei :)
Monday, January 25, 2010
Wednesday, January 13, 2010
Peste tot e democraţie
Trăiesc şi dau tributul meeeeeeu,
Trăiiiiind, datoare sunt şi eu mereeeeu :)
Mulţumesc pentru urări, am început cu bine Anul Nou, care nici nu mai e aşa de nou, s-au topit rezoluţiile şi s-au format bălţi late.
Ce vroiam să fac public e faptul că eu nu pot să stau pe scaun, cu chinga pusă, cu o oră înainte de aterizarea avionului. Că dacă ştiu că nu mă pot ridica, practic aud rinichii cum dripăie. Alte motive pentru care nu pot să nu mă duc la lavatory sunt:
1. beau multă apă plată
2. am şi nişte başca emoţii când ajung pe un pământ ce necesită deplasarea cu avionul
3. nu se ştie cât de lung e coridorul până la prima budă aeroportuară. La Chicago, de exemplu, are tendinţa să fie lung, aşa că suflu şi în iaurt, să fie suflat.
Asta vroiam să le transmit teroriştilor, dont mess with my right of expression and democratic use of the Water Chair. Thank you for your cooperation.
Enjoy your Joi!
Trăiiiiind, datoare sunt şi eu mereeeeu :)
Mulţumesc pentru urări, am început cu bine Anul Nou, care nici nu mai e aşa de nou, s-au topit rezoluţiile şi s-au format bălţi late.
Ce vroiam să fac public e faptul că eu nu pot să stau pe scaun, cu chinga pusă, cu o oră înainte de aterizarea avionului. Că dacă ştiu că nu mă pot ridica, practic aud rinichii cum dripăie. Alte motive pentru care nu pot să nu mă duc la lavatory sunt:
1. beau multă apă plată
2. am şi nişte başca emoţii când ajung pe un pământ ce necesită deplasarea cu avionul
3. nu se ştie cât de lung e coridorul până la prima budă aeroportuară. La Chicago, de exemplu, are tendinţa să fie lung, aşa că suflu şi în iaurt, să fie suflat.
Asta vroiam să le transmit teroriştilor, dont mess with my right of expression and democratic use of the Water Chair. Thank you for your cooperation.
Enjoy your Joi!
Subscribe to:
Posts (Atom)