Sărbători Fericite!

Declar oficial deschis şi închis sezonul de tăiat ceapa.

Vă doresc Crăciun Frumos şi Fericit, La Mulţi Ani Grozavi, continuând chiar cu anul 2010!

Să scăpăm

Şi acum să scăpăm acest blog de putoarea politicii.

Motive pentru care am scris ieri

1. pentru că nu mi se pare corect ca după 20 de ani de la Revoluţie să se întoarcă iar comunismul. Nu cred ca Băsescu e fără pată, departe de mine acest lucru şi cei care mi-ai citit mai demult blogul cred că ştiu cum gândesc în legătură cu România. Dar, sub Băsescu, România a intrat în UE, lucru care eu, personal, n-am crezut că se va întâmpla şi pentru care m-am bucurat din suflet, deşi eram la capătul lumii. Acum toţi românii merg la Viena cu buletinul şi li se pare că a fost aşa de când lumea. Dar n-a fost.

2. pentru că la dezbaterea cu cei trei candidaţi, de dinaintea primului tur, Antonescu l-a acuzat pe Geoană că şi-a pus cumnatul într-o funcţie grasă la bancă şi i-a dat salar 20000 de euro. Şi pentru că apoi s-au aliat cu o neruşinare motivată numai de sucul din ciolan.

3. pentru că şi eu cred, ca şi Ana, că românii din diaspora au dreptul să voteze şi am să votez pentru toate ţările pentru care am paşaport, pentru că pot şi pentru că uneori merită.

Îmi vine să vomit

Îmi pare rău numai că am părinţii în ţara aceea şi că nu pot să vină aici. Îmi pare rău că ar rămâne mormintele bunicilor năpădite de buruieni. Mi-e silă, mi-e scărbă şi îmi vine să vomit. Îmi pare rău de oamenii deştepţi, care găndesc şi scriu frumos şi care vor trăi iar sub comunism. Discursul lui Geoană şi Antonescu mi-a dat iar sentimentul de şuetă la scara blocului, cu bătăi pe umeri şi strângeri de mâini însoţite de scuipatul cojilor de seminţe. Mă duc să vomit şi pe urmă merg la vot, pentru că estimările totuşi nu sunt rezultate finale. Şi dacă greşesc, atunci să greşesc, şi să mă duc acasă peste un an sau doi şi în loc de drumul amărât care iasă din aeroportul Timişoara, să găsesc o autostradă cu două benzi pe sens şi atunci voi spune că am greşit.

Half Price Books, Double Happiness

Mai nou, ori de câte ori mă apucă dorul de una, alta, sau am timp liber (furat de la una, alta), de atâtea ori merg la anticariat. Au început să îmi placă mai mult cărţile deja citite de alţii, căci o carte nouă nu are acea "patină a timpului" care îmi lipseşte de multe ori pe aici. Unde mai pui că şi preţul e bun, ceea ce nu e lepădat nici în vremuri normale, darămite în cele de criză. Azi am venit acasă cu Forsyte Saga (3 volume) la frumosul preţ de 1 dolar. Goooood joooob, Amalia, aş zice, dacă mi-aş fi educatoare la grădiniţă :)

Am citit cartea în limba română şi mi-e cu atât mai dragă cu cât îmi amintesc că ne-a recomandat-o o doamnă profesoară de franceză din liceu, o doamnă autentică, plină de un farmec pe care îl înţeleg mult mai bine acum decât atunci. Cumpăraţi copii, cumpăraţi şi citiţi, ne spunea, o văd şi acum, dar noi nu prea cumpăram şi nici nu prea citeam, parţial pentru că eram cam necopţi şi parţial pentru că ne pregăteam să dăm la facultate.