Happy After Thanksgiving!

Anul acesta am fost în al nouălea cer că n-am primit curcan de la servici. Motivele sunt expuse pe larg pe blogul Tango şi ţin de faptul că eu navetez la servici cu trenul şi curcanii din anii trecuţi păreau făcuţi din plumb. În rest sunt bine, m-am strecurat hoţeşte pe lângă gătit şi am fugit în Michigan, unde ne-am simţit excelent, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră, căci sărbătorile recunoştinţei abia au trecut timid de mijloc.

Democraţie

Banc auzit la emisiunea românească Trezirea la apel, în timp ce mă pregăteam de culcare, (atribuit lui Mircea Crişan, pe vremea când la noi însemna în America, iar la ei în Republica Socialistă România): la noi ca să alegem un nou preşededinte trebuie să băgăm în urnă o hârtie, la ei, trebuie să îl bage în urnă pe cel vechi.

Printre altele în aceeaşi emisiune mi se aduce aminte cum se spune în Ardeal la non-stop: una-ntruna.

Lucruri de Mână

Pentu ca in aceasta lume in plina viteza, nu mai gasim loc si timp pentru micile noastre bucurii, te invitam sa te delectezi si sa te bucuri de cateva lucruri deosebite. Am pregatit pentru tine, cu multa pasiune, obiecte mici, lucrate de mana, care iti vor ajunge cu siguranta la suflet.

Iar acum poti primi in dar cateva dintre lucrurile mesterite cu caldura palmelor, cu multa iscusinta si dragoste, pe care fie le poti pastra, fie le daruiesti mai departe celor dragi. Tot ce trebuie sa faci este sa te inscrii la

CONCURS.

Mult succes!

Când ne mai ţinem de treabă, fetelor?

(întrebarea este neretorică, dacă o exista acest cuvânt, dacă nu, mă duc la culcare ca un inventator, surmenat dar fericit)

Aşadar vă anunţ oficial că e luna noiembrie, şi dacă vrem să comitem o întâlnire care să celebreze bucuriile acestei luni, trebuie să ţinem cont de următorii parametri restrictivi: una dintre noi va pleca out-of-town începând cu 24 noiembrie iar alta se mută în casă nouă şi frumoasă şi confortabilă acum, sîmbăta care vine, carevasăzică pe 14 noiembrie. Din păcate nici una din cele de mai sus nu sunt eu. Dar asta nu înseamnă că nu mă bucur pentru amândouă! Ar mai rămâne în discuţie week-end-ul 21-22 noiembrie, numai că pe 22 am ambiţia să votez. Adică dacă se poate, de ce nu? În fond cît aş fi fost de frustrată dacă, de exemplu, femeile nu ar avea drept de vot sau paşaportul carpatin mi-ar fi expirat.

Revenind, haideţi să complotăm pe e-mail în jurul unei întâlniri pe 21 noiembrie. Zic bine? Dacă iasă, mai punem ţara la cale şi poze pe blog, dacă nu, facem întâlnirea după 1 decembrie, sub brad.

Rugăm pe această cale locuitorii dragi din New-York, Virgina, Londra, Mexic şi Cluj să se simtă absolut incluşi în invitaţie. Eu persist în ideea că niciodată nu se ştie din ce avion sare blogger-ul. Şi cu asta merg la culcare, ca să nu dorm pe tastatură, că se blochează.

Sincerely,
vise plăcute
oriunde v-ati afla,
la birou, în parc, în tren
dacă sunteţi în magazin, ieşiţi repede
pericol de alunecare de teren.