Enjoy your trip!

Ana Maria e acum în avion, traversează Atlanticul. Şi postul despre călătorie i-a apărut chiar când mă gândeam la ea, că e pe drum. Trebuie că e ceva la mijloc, mai mult decât funcţiile worpress-ului :)

Cinci cărţi la preţ de-un sandvici

Unul dintre motivele pentru care îmi place America este că la preţul unui sandvici de la Jimmy Johns, cinci dolari jumate, poţi cumpăra, dacă vrei şi ştii unde să mergi (la anticariat), cinci cărţi. Acestea ar fi, după cum mi s-au întipărit în memorie: Une veac de singurătate, o biografie a scriitoarei Daphne du Maurier, o carte despre viaţa copiilor Kennedy la Casa Albă, o carte cu nu mai ştiu câte întrebări şi răspunsuri (o pui în braţele micului cititor şi poţi scrie un pic pe blog) şi încă una, cu poveşti despre zâne şi spiriduşi. Good job, vorba încurajării naţionale :)

Blog and the City of Chicago

Oooops, we did it and geeee, we’ll do it again. Ieri, în cea mai desăvârşită zi a sezonului de toamnă – iarnă 2009, noi, trei ţiitoare serioase de blog din Chicago, ne-am mobilizat şi ne-am sincronizat astfel încât să coborâm de pe monitoare direct într-unul din cele mai simpatice locuri ale metropolei, Lincoln Square. Pe cinstea mea de romantică fără vindecare, o zi mai frumoasă nu se putea găsi. Ne-am adunat care de mai aproape, care de mai departe, şi am pus vreme de trei ore la cale atât Ţara Americană, cât şi Ţara Românească, vecină şi prietenă. Îmi amintesc că am început după ora unu şi am sfârşit după ora patru, nu de alta, dar să nu ne dea dispărute respectivele familii rămase acasă.

Am condimentat conversaţiile cu bere, cu Pomosa şi Mimosa, nişte licori cu care eu nu m-am întâlnit până ieri, aspect pe care îl regret. De fapt nu ştiu să vă spun despre bere şi Pomosa, dar Mimosa este suc de portocale amestecat cu şampanie şi n-a fost rău. Am campat la o terasă, am depănat poveşti, pe scurt, a fost plăcut şi până la primul colţ deja am hotărât să repetăm isprava, probabil cam într-o lună, deoarece fericita numită Ana Maria pleacă în vacanţăăăăăă. Dar noi vom ţine fortul în stare bună de funcţionare până se întoarce ea şi, mai mult, plănuim să îndrăznim să le invităm şi pe Ionela şi Mihaela să ne fie alături la manifestarea viitoare. Ba chiar am putea să ne obrăznicim îngrozitor şi să propunem o excursie la Chicago, sometime soon, şi celor care scriu frumos şi sunt localizaţi la New York, Williamsburg, aş îndrăzni să spun şi Vancouver, căci nu se ştie niciodată din ce avion sare iepurele.

În poză apărem aşa: prima din dreapta este Ana Maria, la mijloc este Dona, iar la stânga eşicherului apolitic sunt eu.

Acestea fiind împărtăşite şi lămurite, vă urez o săptămână plină de tot ce vă doriţi :)

Blog Tango

Dragii mei,

Am bucuria să pot scrie pe blogul nou de la Tango. Ori de câte ori nu o să îmi vină să cred, o să mă întorc să citesc acest anunţ făcut cu toată dragostea strânsă în patru ani, câţi au trecut din dimineaţa în care am putut să citesc pentru prima oară revista mea dragă.

http://amalia.revistatango.ro/

Însemnare de septembrie

Am făcut noi ceva bine, aici la Chicago, căci avem un septembrie cum nici în cataloagele de prezentare promoţională a vremii nu s-au priceput manipulatorii să imagineze. Dimineaţa e plăcut, nici un pic de frig, ziua se încălzeşte, frunzele încep să înmierească în copaci, câteva se leagănă uşurel în jos, dar parcă nici acelea nu sunt deloc triste. Seara e tot călduţ, dovadă că am şi pornit aerul condiţionat, deşi în principiu mă cam feresc de el. Dar am zis că răcorim aşa, o jumătate de oră şi apoi deschidem ferestrele, căci între timp aerul se va parfuma şi va mirosi numai bine a seară. Şcolarii s-au întors la treburile lor, eu, ca o mamă ce suburbie ce mă aflu şi anul ăsta, m-am reîntâlnit cu doamnele cucoane de pe la casele mult mai mari decât a mea. Dar nu ştiu ce mi-a venit să spun aşa, căci dânsele sunt cu toatele drăguţe şi amabile. Singura problemă e că simt aşa, un dor de ducă, şi mă gândeam să trecem un pic graniţa până în Canada, să n-o trecem, să o trecem...